Song of Solomon 8
1 O, dacă ai fi fost frate cu mine și dacă ai fi fost alăptat de mama mea! Atunci te-aș fi găsit afară, te-aș fi sărutat, și nimeni nu m-ar fi disprețuit!
2 Te-aș fi luat și te-aș fi condus în casa mamei mele, care m-a învățat. Ți-aș fi dat să bei vin aromat, nectar din rodiile mele.
3 Mâna lui stângă să fie sub capul meu și cu mâna lui dreaptă să mă îmbrățișeze!
4 Vă pun să jurați, fete ale Ierusalimului: de ce stârniți și de ce treziți iubirea până nu-i face ei plăcere?
5 Cine este aceea care vine din deșert, sprijinindu-se de iubitul ei? Te-am trezit sub măr, acolo unde mama ta te-a conceput, acolo unde a suferit durerile pentru a te naște.
6 Așază-mă ca un sigiliu pe inima ta și ca un semn pe brațul tău. Fiindcă dragostea este puternică, precum moartea, iar gelozia, ca Locuința Morților. Flăcările ei sunt flăcări de foc, flăcări mistuitoare.
7 Apele mari nu pot să stingă dragostea, râurile nu sunt în stare s-o înece. Dacă un om ar da toate bogățiile din casa lui pentru iubire, acestea a fi profund disprețuite.
8 Avem o soră tânără căreia nu i-au crescut încă sânii. Ce vom face pentru sora noastră în ziua când va fi pețită?
9 Dacă este un zid, vom construi pe ea un șir de pietre de argint, iar dacă este o ușă, o vom închide cu scânduri de cedru.
10 Eu sunt un zid, iar sânii mei sunt ca niște turnuri. Și, astfel, am devenit în ochii lui o femeie care i-a adus împlinire.
11 Solomon avea o vie în Baal-Hamon; a încredințat-o unor îngrijitori și fiecare trebuia să aducă pentru rodul ei o mie de șecheli de argint.
12 Via mea este a mea și numai a mea! Cei o mie de șecheli să-ți revină ție, Solomon, iar două sute să le revină celor ce-i îngrijesc rodul.
13 Tu, cea care locuiești în grădini, niște prieteni ascultă cu atenție glasul tău. Lasă-mă să-l aud și eu!
14 Aleargă, iubitul meu, fii asemenea unei gazele sau asemenea unui pui de cerb peste munții plăcut mirositori.